Locale · Business

România se află la frontiera unei schimbări semnificative în dinamica geopolitică a resurselor naturale, devenind un jucător cheie în strategia Uniunii Europene de a scăpa de dependența de China în ceea ce privește materiile prime critice. Inima acestei schimbări bate într-o veche mină din județul Bihor, unde magneziul – metalul-minune – ar putea contribui decisiv la autonomia resurselor europene.

Mina dezafectată de la Budureasa, situată în pitorescul Parcul Natural Apuseni, este pe cale să fie readusă la viață printr-o investiție masivă de un miliard de dolari de către compania Verde Magnesium, parte a fondului de investiții Amerocap. Anunțul a fost făcut în lumina raportărilor prestigioase, inclusiv Financial Times, și marchează un moment de cotitură pentru industria europeană.

Magneziul, al șaptelea element ca abundență pe Pământ, este crucial în numeroase aplicații industriale și tehnologice. Cu toate acestea, producția sa este dominată de China, care controlează aproape întregul lanț de aprovizionare global. Acest fapt lasă Europa într-o poziție vulnerabilă, mai ales în contextul tensiunilor comerciale și politice actuale.

Proiectul de la Budureasa nu este doar o investiție economică, ci și un angajament față de mediu. Producția de magneziu va fi susținută de energie regenerabilă și va integra practici de reciclare a aluminiului, reducând astfel amprenta de carbon a întregului proces.

Se estimează că producția minei va începe până în 2027, atingând o capacitate anuală de 90.000 de tone – suficient pentru a acoperi jumătate din nevoile Uniunii Europene și pentru a reprezenta 9% din producția mondială. Acest lucru va marca renașterea ultimei exploatări de magneziu din Europa care a fost închisă în 2014, după o istorie tumultuoasă marcată de figuri controversate precum Sorin Ovidiu Vîntu și Liviu Luca.

Prin această inițiativă, România se poziționează ca un partener strategic în consolidarea autonomiei europene și în tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, subliniind potențialul său neexploatat și rolul său viitor în cadrul UE.