Schimbări radicale în NATO propuse de consilierul lui Trump: Fără Articolul 5 pentru țările care nu alocă 2% din PIB pentru apărare
În contextul unei potențiale reveniri la putere a fostului președinte Donald Trump, Keith Kellogg, consilier pentru securitate națională în mandatul acestuia, a propus o reformă semnificativă a NATO. Conform declarațiilor sale pentru Reuters, Kellogg sugerează ca statele membre care nu îndeplinesc angajamentul de a aloca cel puțin 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare să piardă protecția oferită de Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord.
Articolul 5 constituie fundamentul alianței și stipulează că un atac asupra unui stat membru este considerat un atac împotriva întregii alianțe, obligând astfel toate țările membre să intervină în apărarea acestuia. Înlăturarea acestei protecții ar însemna că statele care nu își ating obiectivul de cheltuieli pentru apărare ar putea rămâne fără garantia solidarității aliate în cazul unui conflict.
Citește și:
Propunerea Unui Consilier al lui Trump Schimbă Regulile Jocului în NATO
Negocieri Politice în Stil Western: PSD și PNL în Impas pentru Viitorul Coaliției
Kellogg a menționat că este posibilă organizarea unui summit NATO în iunie 2025 pentru a discuta viitorul alianței și a abordat ideea unei „alianțe cu două viteze”, unde anumite state ar beneficia de o protecție mai solidă în funcție de respectarea angajamentelor față de NATO. De asemenea, el a subliniat importanța Articolului 3, care cere țărilor membre să își dezvolte capacitățile individuale de apărare, dar fără a specifica un procent din PIB.
În prezent, conform estimărilor NATO din iulie, doar 11 din cele 31 de state membre au atins ținta de 2% din PIB pentru apărare în 2023, printre care și Statele Unite, Regatul Unit și unele țări est-europene. În ciuda lipsei unui comentariu oficial din partea echipei de campanie a lui Trump, se anticipează că Kellogg ar putea avea un rol influent într-o posibilă nouă administrație Trump.
Citește și:
Această propunere subliniază tensiunile existente cu privire la contribuția financiară a statelor membre NATO și sugerează o abordare mai strictă a angajamentelor de apărare, care ar putea avea implicații semnificative pentru dinamica securității internaționale.
