Externe

Donald Trump, fostul președinte al Statelor Unite, a provocat din nou agitație pe scena politică internațională cu recentele sale declarații privind NATO și contribuțiile financiare ale statelor membre. Într-un reviriment al poziției sale anterioare, Trump a subliniat că, în timpul administrației sale, a reușit să întărească Alianța Nord-Atlantică prin presiuni asupra membrilor săi pentru a-și mări contribuțiile la bugetul pentru apărare.

Controversa a început în urma unui miting electoral, unde Trump a sugerat că, dacă va fi reales, s-ar putea să nu ofere sprijin statelor NATO care nu își îndeplinesc angajamentul de a aloca 2% din PIB pentru apărare. Mai mult, a afirmat că „ar încuraja Rusia să facă ce naiba vrea” cu aceste țări. Acest comentariu a venit ca o surpriză șocantă și a stârnit reacții puternice atât din interiorul SUA, cât și din rândul aliaților europeni.

În ciuda criticilor, Trump a insistat că, sub conducerea sa, NATO a devenit mai puternică și că a determinat statele membre să își mărească cheltuielile pentru apărare. El a menționat că, în urma presiunilor sale, „banii au curs în valuri”, sugerând că a reușit să aducă mai multe fonduri pentru alianță.

Cu toate acestea, specialiștii în securitate și politicieni de rang înalt au subliniat că Trump a înțeles greșit modul în care funcționează finanțarea NATO. Nu există „facturi” pe care statele membre să le plătească către un buget centralizat, ci fiecare țară este responsabilă pentru propria sa apărare și contribuie la bugetul alianței în funcție de capacitatea economică.

În plus, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a răspuns că astfel de declarații subminează securitatea trupelor și a aliaților și crește riscul pentru aceștia. Reacțiile au fost rapide și condamnatoare, inclusiv din partea președintelui Joe Biden și a altor figuri politice importante.

În timp ce Trump se pregătește pentru o potențială candidatură în 2024, declarațiile sale continuă să genereze dezbateri aprinse privind rolul SUA în NATO și responsabilitățile financiare ale statelor membre. Rămâne de văzut cum se vor dezvolta aceste tensiuni și care vor fi implicațiile pe termen lung pentru coeziunea și eficacitatea alianței.