Locale · Externe · Business

O nouă lumină este aruncată asupra fenomenului misterios al craterelor uriașe din Siberia, care a uimit comunitatea științifică și publicul larg deopotrivă. Conform unui studiu recent, aceste cratere spectaculoase, care aparțin peisajului siberian, ar putea avea o origine neașteptată, legată de rezervele subterane de gaze naturale.

Descoperite pentru prima dată în anul 2012, craterele din permafrostul siberian au dimensiuni impresionante, ajungând până la 50 de metri în adâncime și 20 de metri în lățime. Fenomenul este însoțit de explozii puternice care pot fi auzite chiar și la distanțe de peste 100 de kilometri.

Cercetătorii, conduși de Helge Hellevang, profesor de geoștiință a mediului la Universitatea din Oslo, Norvegia, propun o teorie intrigantă. Ei sugerează că gazul natural fierbinte care se scurge din rezervele subterane este principalul vinovat pentru formarea acestor cratere. Această teorie explică de ce fenomenul este localizat specific în regiunile Yamal și Gîdan din Siberia de Vest.

Pe măsură ce schimbările climatice accelerează încălzirea atmosferei, permafrostul devine mai vulnerabil. În aceste condiții, materialul organic capturat în permafrost începe să se descompună, eliberând metan, un gaz cu efect de seră puternic. În mod tradițional, se credea că acest proces conduce la formarea termocarsturilor - lacuri care apar în zonele în care permafrostul se topește.

Cu toate acestea, Hellevang și echipa sa cred că există un alt mecanism care contribuie la formarea craterelor: acumularea de gaz natural fierbinte sub stratul înghețat de sol, care încălzește permafrostul de la baza acestuia, slăbindu-l și făcându-l mai susceptibil la colaps.

Ipoteza, publicată pe serverul online EarthArXiv, nu a fost încă revizuită de pares, dar deschide noi căi de cercetare în înțelegerea fenomenelor legate de permafrost și schimbările climatice. Deși zona este extrem de îndepărtată și greu accesibilă, imaginile prin satelit sugerează că ar putea exista mult mai multe cratere decât cele identificate până acum.

Această descoperire nu numai că oferă o perspectivă nouă asupra unui fenomen geologic unic, dar subliniază și importanța monitorizării efectelor schimbărilor climatice asupra ecosistemelor fragile.